Un elev care are examen (capacitate sau Bac) aude intre 41 si 146 de ori pe zi propozitia "ai examen" la care se adauga un ton care contine frica, alarma, amenintare.

La aceasta propozitie se adauga, in functie de caz, profesor, parinte si urmatoarele:

Ai examen si tu nu inveti nimic Nu iti pasa La facultatea X e concurenta si nu o sa intri Ceilalti invata si tu nu Ai examen si nu ai invatat Ai examen si nu iti pasa Ai examen si te joci pe telefon Ai examen si o sa-l pici Nu o sa ajungi nimeni in viata Nu o sa fii om Altii pot si tu nu O sa te trezesti tu O sa-ti para rau Nu o sa intri la X Iti ratezi viata

E prea lunga lista sa le mentionez pe toate.

Stii tensiunea aia in stomac si in maini cand ti-e frica ca ceva rau se poate intampla? Cand te uiti la ceva pe telefon si ti-e frica ca te vede seful?

Cand mama ti-a spus sa iti faci temele si esti pe telefon si ai impresia ca intra in camera?

Cand faci ceva ce crezi ca partenerului nu o sa-i placa?

Ei, frica aia te blocheaza si te trage in spate. E ca o frana de mana trasa in timp ce conduci masina. In momentul in care unei informatii i se adauga o incarcatura emotionala, celalalt recepteaza.............. emotia, nu informatia.

Teama noastra a adultilor pentru viitorul lor si lipsa noastra de rabdare cu privire la asteptarile noastre ne fac sa transmitem emotii care blocheaza, in locul celor care motiveaza.

Si cei mai performanti elevi fac ce fac si au rezultatele pe care le au cu un stres peste capacitatea de gestionare a organismului.

Au deja par alb, probleme cu tiroida, gastrita, ulcer si alte boli psihosomatice.

Au nevoie de timp sa gestioneze frica, in timp ce noi credem ca nu le pasa. De multe ori stau pe telefon doar ca sa "plece frica", sa nu se gandeasca la ce "groaznic va fi examenul" si cum va fi terminata viata lor.

Si totusi........... noi adultii continuam sa ignoram modul in care invata creierul uman. Ignoram sa ne uitam ca lucrurile care le cerem de la ei nu conteaza prea mult in viata.

Dragi profesori, va rog mult uitati-va la elevi ca la niste finite umane. Aveti privilegiul sa cresteti o noua generatie. Le dati lectii de viata din modul in care reactionati.

Nu dati vina pe guvern, parinti ocupati sau telefoane si computere. Fiecare avem o influenta pe care o exercitam asupra celorlalti. Daca nu va place ce se intampla in scoala cu elevii, uitati-va la atitudinea profesorilor din scoala respectiva.

Aveti o politica cu privire la comunicare, disciplina? Va plangeti in sala profesorala ca „cu generatia asta nu se poate intelege nimeni” sau aveti tehnici pe care le folositi pentru a-i ajuta? V-ati adaptat metodele de predare la modul in care s-a schimbat societatea? Ora ta e plictisitoare sau e antrenanta? Umplii tabla cu informatii pe care elevul le poate gasi cu o simpla cautare pe google? Sau creezi experiente de invatare unde sa isi puna intrebari si sa gaseasca raspunsuri? Le permiti sa nu fie de acord cu tine?

Parintii, puteti face ceva mai multe. Stiu ca iti iubesti copilul. Da-te un pic in spate si uita-te la imaginea de ansamblu. Intreaba-te daca atmosfera de la scoala si de acasa il ajuta si il motiveaza pe copilul tau si intreaba-te ce poti face.

Daca reusesti sa iti cultivi o relatie calda si sa-ti intelegi copilul, tu poti fi un tampon intre stresul de la scoala si incarcatura pe care o preaia copilul. Te rog eu mult sa faci asta.

Fii sincer cu tine: cat de mult conteaza notele si reusitele copilului tau pentru a te mandri in fata oamenilor sau pentru a nu-ti fi rusine?

Gandeste-te acum la pretul pe care il ceri sa-l plateasca el.

Daca reusesti sa dai la o parte traumele tale si sa iti iubesti copilul mai presus de ce spune lumea si chiar profesorii si chiar dirigintele la sedinta in fata altor parinti (desi asta e ilegal si incalca dreptul la imagine al copilului) vei gasi puterea sa-i spui:

"Copile te iubesc enorm si o sa te iubesc si daca nu iei examenul. Imi doresc mult pentru tine sa il iei, dar mai important pentru mine este sa fii sanatos, sa iti gasesti talentele si sa fii fericit. Examenul nu e viata ta. E doar o etapa. Daca nu-l iei, mai incercam. Sunt si voi fi alaturi de tine. Hai sa vedem acum unde ai blocaje si unde mai avem de lucru: la partea emotionala (ce conditionari ai, unde nu reusesti sa mergi mai departe) sau la partea de structura si invatare a lectiilor."

Elevii si copiii ne asculta pentru ca suntem intelegatori si buni, nu pentru ca materia noastra e super speciala.

E suficient sa ne gandim cat de motivati ne simtim noi cand cineva stiga la noi, ne critica sau ne aminteste de un control sau un deadline la un proiect. Acum pune-te in situatia copilului.

Draga adolescentule ....

Ai incredere in tine chiar daca noi, parintii si profesorii vostri, va criticam, va umilim, strigam la voi si credem ca stim ce e mai bine pentru voi.

Adevarul e ca nu stim nici ce e mai bine pentru noi.

Si te mai rog sa gasesti in tine puterea sa te iubesti si sa iubesti oamenii si sa nu faci cum facem noi.

P.S. Sunt pentru educatie si pentru dezvoltare. Insa, am sa aleg mereu sanatatea mentala si echilibrul unei persoane in detrimentul rezultatelor.

Se poate sa educam si nu sa ne impunem cu forta. Se poate sa fim atragatori prin stilul nostru uman de a fi intelegatori cu ceilalti.


Publicat la 24 apr 2019 in Inteligenta Emotionala, Parinti, Profesori

P.S. Daca consideri ca articolul este util, da te rog un share
  Twitter   Facebook   Whatsapp