De obicei, in discutiile cu parintii mi-e dat sa aud urmatoarele: "Copilul meu nu ma asculta. Nici nu baga in seama ce spun. Nu invata, ia note proaste si ma minte. Isi ascunde carnetul de note si aflu la sedintele cu parintii in fata la toti. Din 3 in 3 zile ma suna diriginetele ca nu se mai poate intelege cu el, ca comenteaza la profesori si ca-si bate colegii.

Acasa sta pana seara la calculator. Se joaca Metin sau sta pe face book. Cand ii spun sa se culce urla la mine sa-l las in pace.

Daca vrea ceva de la mine vorbeste frumos pana primeste, pe urma iar incepe. Nu ma ajuta cu nimic. Daca il rog sa cumpere paine ma intreaba cine ma cred si sa nu-i comand lui. Vine tarziu acasa daca iese cu prietenii si il bate mereu pe cel mic."

Problematica este diferita de la familie la familie, insa regulile jocului sunt aceasi.

Comportamentele problematice apar la copii din 4 motive:

  1. sa scape de sau sa evite o situatie nedorita (pentru a nu merge la culcare nu se spala, face tot felul de lucruri, tipa, etc);
  2. sa obtina atentie - atentie reprezinta orice interactiune cu copilul, chiar si negativa (isi loveste surioara deoarece mama il ia in brate de fiecare data cand face acest lucru, sau se opreste din lucrul ei si il cearta);
  3. a obtine permisiunea sau accesul la un obiect sau activitate (face galagie cand mama vorbeste la telefon pentru a primei o jucarie sau pentru a putea iesi afara la joaca);
  4. sa obtina stimulare senzoriala - atingeri fizice (isi loveste sora pentru placerea de a-i fi scuturate mainile sau de a fi luat in brate);

    Cum se dezvolta comportamentul?

    Stiinta este un lucru minunat. Stim din fizica ca daca aruncam un corp pe fereastra, acesta va cadea cu 9,8 X greutatea corpului. Sub nici o forma nu va pluti. Stim din matematica ca 2X2 fac 4 si nici nu stam sa ne gandim ca ar putea fi altfel. De la orele de chimie stim ca 2 molecule de hidrogen si 1 molecula de oxigen formeaza 1 molecula de apa.

    Exact la fel stau lucrurile si in ceea ce priveste comportamentul. Cercetarile oamenilor de stiinta au scos la iveala legile care guverneaza comportamentul.

    Comportamentul uman este predictibil in functie de stimulii din mediul in care se manifesta comportamentul si este mentinut (continuat, repetat) in functie de consecinte.

    Copiii invata din experienta legatura dintre cauza si efecte si ca anumite comportaemnte pe care ei le fac conduc la anumite rezultate. De exemplu, un copil invata ca daca tipa in magazin, tata sau mama ii cumpara dulciurile sau jucariile chiar daca initial au spus ca nu le cumpara. Copiii mici invata ca de fiecare data cand isi lovesc fratele mai mare mama ii ia imediat in brate si ii scutura.

    Repetarea acestor tipuri de relatii duce la aparitia repetata a comportamentelor provocatoare la copii.

    Amintiti-va ca in viata existe anumite reguli care atrag dupa sine diverse consecinte. Daca lipsesti de la servici este posibil sa ti se traga din salariu sau chiar sa ti se desfaca contractul de munca. Daca spargeti ceva, chiar daca din greseala, este nevoie sa platiti daunele. Daca cauzati un accident rutier este nevoie sa reparati masina celui pe care l-ati accidentat. De multe ori, parintii ii scutesc pe copii de consecintele naturale ale comportamentelor acestora motivand ca „este doar un copil, lasa ca creste mare si atunci va sti”.

    De unde va sti copilul sa fie responsabil daca chiar parintele lui l-a privat de invatarea acestei lectii? De cate ori parintele nu repara geamurile sparte de propriu copil, nu ii cumpara acestuia tot ce isi doreste in ciuda faptului ca comportamentul acestuia lasa de dorit! Cati copii nu strang de pe masa dupa ce mananca, nu stiu cum ajung hainele lor gata curatate si impaturite in dulap, nu stiu cum apare mancarea in frigider, nu stiu cum au cablu, telefon si caldura in casa si asa mai departe?

    Este bine sa incercam sa-i invatam pe copiii nostri sa faca legatura dintre cauza si efect. Este bine ca acestia sa invete sa actioze analizand inainte care vor fi consecintele faptelor lor.

    Legile/principiile comportamentului

    PRINICPIUL nr. 1: Un comportant este intarit sau slabit de consecintele sale. Ceea ce se intampla imediat dupa manifestarea comportamentului va determina probabilitatea cu care acesta se va repeta sau nu in viitor. Daca un copil a obtinut jucaria pe care si-o dorea prin faptul ca a facut plans si s-a trantit pe jos, este foarte probabil ca va repeta acest comportament data viitoare. Nu e nici un miracol sau magie ceea ce se intampla cand aplicam legile comportamentului. Un parinte mi-a spus odata la telefon urmatoarele: „o minune dumnezeiasca s-a intamplat ieri. Am putut tine copilul in curte fara sa iasa afara pentru ca nu si-a facut temele”. Nu e nici o minune! Acestea sunt legile comportamentului care functioneaza la fel ca cele ale fizicii, matematicii sau biologiei. Faci ceva, se intampla ceva. Ce este interesant la parinti e ca adesea ei fac acelasi lucru din nou si din nou si se asteapta la rezultate diferite. Daca vezi ca incerci de ani de zile sa-l determini pe copil sa se culce mai devreme si aveti scandaluri si certuri seara de seara, ce te face pe tine ca parinte sa speri ca se va schimba ceva?

    Consecintele modeleaza comportamentul mai mult decat o fac genele. Cand conducem masina in trafic ne ghidam dupa regulile de circulatie. Daca le respectam, ne pastram dreptul de a conduce masina pe drumurile publice. Daca un copil alege sa ceara frumos ceva sau o face trantindu-se pe jos depinde de felul in care stie ca parintii vor raspunde solicitarilor sale.

    Daca v-ati intrebat vreodata de ce anumiti oameni continua sa se comporte intr-un anumit fel, uitati-va la ce se intampla dupa ce o fac si veti sti de ce fac ceea ce fac. Si la fel, daca va intrebati de ce un anumit comportament a incetat sa se mai manifeste uitati-va ce s-a intamplat ultimele dati cand s-a manifestat si veti afla raspunsul.

    Daca vrei sa schimbi un comportament la copilul tau, cauta prima data beneficiul pe care acesta il are in urma comportamentului respectiv si nu il mai da. In plus, ofera-i acelasi beneficiu in cazul in care face comportamentul pozitiv pe care il doresti.

    De exemplu: daca vrea o jucarie si plange, nu-i da jucaria. Da-i in schimb jucaria cand vorbeste si ti-o cere frumos.

    Vrea sa mearga afara cu prietenii, dar nu si-a facut temele. Permite-i sa mearga afara (consecinta) dupa ce si-a facut temele.

    Retineti! Invatarea se produce ca rezultat al consecintelor comportamentului! Un comportament recompensat va continua sa apara.

    PRINICPIUL nr. 2: Comportamentul raspunde cel mai bine la consecinte pozitive. Cresterea frecventei unui anumit comportament este insotita de scaderea frecventei comportamentului opus. Un copil nu poate minti si spune adevarul in acelasi timp. Nu poate vorbi politicos si sa injure in acelasi timp. Comportamentul care a fost recompensat se va manifesta cel mai des.

    Obisnuim sa spunem copilului ceea ce nu vrem sa faca. De exemplu: „nu mai striga”, „nu-ti mai lovi fratele”, „nu ma mai deranja cand sunt ocupat”, „nu mai desena pe perete”, „nu te mai duce la jocori mecanice”, „nu mai fuma”, „nu mai da muzica tare”. Acest tip de adresare se numeste regula mortului. Doar un mort nu se misca daca ii spui sa nu o faca, doar un mort nu fumeaza daca ii spui sa nu fumeze.

    Comportamentul caruia i se da atentie este comportamentul care se va manifesta cel mai des. Cu cat parintii striga mai mult ameninta si lovesc, cu atat copilul se ca comporta mai urat deoarece consecintele negative (strigatul, amenintatul, lovitul) sunt ineficiente in a modifica un comportament nedorit. Cu cat profesorii striga la elevi sa nu mai faca galagie, cu atat mai mult acestia o vor face.

    Cea mai buna si sigura cale este sa profitam de ocaziile zilnice de a asocia o consecinta pozitiva unui comportament pe care dorim ca copilul sa-l manifeste mai des.

    Aceste consecinte pot lua forma unor cuvinte de lauda, zambete, incurajari verbale, atingeri fizice, imbratisari, mangaieri, un zambet, o steluta care poate fi schimbata pe o anumita suma de bani, comportamentul pozitiv poate fi scris pe o lista pusa la vedere, etc.

    Este o certitudine faptul ca in caminurile in care parintii zambesc copiilor lor, rad impreuna cu acestia, au interactiuni fizice pozitive (imbratisari, mangaieri, jocuri prin care se ating) si vorbesc intr-un mod pozitiv, lipsit de critica si plin de caldura cu copiii lor, frecventa comportamentelor problematice scade drastic in timp ce frecventa comportamentelor placute si dezirabile creste in aceasi masura.

    Fortarea copilului de a face un lucru, care poate fi bun in sine, nu duce decat la tendinta copilului de a evita, a scapa si chiar de a se razbuna. Nu va amagiti cu faptul ca prin lovirea, strigatul si amenintarea copilului obtineti rezultate pe moment. Pe termen lung comportamentul raspunde cel mai bine si eficient la intariri pozitive. Iar strigatul, lovitul, amenintatul nu sunt intariri pozitive.

    Comportamentul copilului se modeleaza dupa cel al adultului. Copilul va folosi pe viitor acelasi model de rezolvare ca al adultului. Cu ce este mai bun comportamentul violent al adultului fata de copil decat comportamentul, chiar gresit, al copilului? Unde duc masurile abuzive ale parintilor? La dorinta de a face orice pentru a scapa. Dovada? Numarul crescut de la an la an al copiilor care aleg sa fuga de acasa, care intra in anturaje dubioase, absenteism si abandon scolar.

    Retineti! Comportamentul care este urmat de o consecinta pozitiva tinde sa se repete si asa sa fie invatat! Dati atentie comportamentului care doriti sa apara mai des si nu celui pe care doriti sa-l eliminati. Comportamentul este slabit prin inlaturarea consecintelor (daca copilul nu mai obtine nimic prin comportamentul respectiv tinde sa nu-l mai faca).

    Activitate

    Cate cuvinte apreciative i-ati spus copilului dvs. ieri? ____

    Cate priviri aprobatoare i-ati adresat copilului dvs. ieri? ____

    Cate imbratisari i-ati oferit copilului dvs. ieri? ____

    Cate critici i-ati adresat copilului dvs. ieri? ¬____

    Cate priviri acuzatoare i-ati adresat copilului dvs. ieri? ____

    Comparati cuvintele/privirile apreciative cu cele critice.

    PRINICPIUL nr. 3: Daca un comportament a fost intarit sau pedepsit se vede doar pe parcurs. Parintii spun adesea: „am pedepsit copilul, am facut tot ce s-a putut, iar el continua sa se comporte la fel!”. Adevarul este ca parintele nu pedepseste comportamentul copilului, ci din contra, il intareste.

    Orice comportament care continua sa se manifeste o face deoarece obtine anumite beneficii. Ceea ce crede parintele ca face este diferit de ceea ce acesta face de fapt! Daca un comportament continua sa apara este datorat faptului ca, indiferent de ce crede parintele, acest comportament a fost incurajat! In mod opus, un comportament care apare tot mai rar si chiar inceteaza, putem spune ca a fost pedepsit in mod corect.

    Raspunsul sta nu in cantitatea sau taria eforturilor depuse de parinti, ci in eficienta/neeficienta consecintelor aplicate pentru comportamentul respectiv. Cand un comportament nu cedeaza intrebati-va ce incurajeaza inca aparitita respectivului comportament si cautati o consecinta eficienta.

    Comportamentul copilului este cel care trebuie sa determine ce fel de masura vom adopta si nu ceea ce credem noi ca ar fi logic sau ceea ce simtim noi ca ar trebui sa facem. Daca comportamentul persista, atunci este bine sa stim ca „tratamentul” trebuie sa fie schimbat. Nu e nimic rau cu copilul, acesta nu este „defect”, nu are nimic genetic sau „in sange” care sa ne puna in imposibilitatea de a schimba ceva. Pur si simplu este nevoie sa cautam o consecinta potrivita care sa fie eficinta pentru copilul si situatia respectiva.

    Dr. Murray Sidman afirma in una din cartile sale: „cand este folosita eficient, intarirea pozitiva este cel mai puternic instrument de invatare pe care-l avem”. Nu se cunoaste nimic care sa functioneze mai bine sau sa aiba efecte mai durabile decat intarirea pozitiva.

    Dr. Sidney Bijou, unul dintre cei mai mari contribuitori ai studiului comportamentului uman, spune: „cercetarile au aratat ca cea mai eficienta metoda de a reduce problemele comportamentale la copii este de a intari comportamentul dorit prin intarire pozitiva mai degraba decat a incerca sa slabim comportamentul nedorit prin folosirea de mijloace aversive si negative”.

    Este important sa intelegem ca uneori, inainte ca sa apara o imbunatatire a comportamentului, acesta poate chiar sa se inrautateasca. De aceea este nevoie sa continuam sa fim consecventi inainte de a renunta la interventie si de a cauta alta solutie pentru problema respectiva. Uneori parintii renunta la aplicarea consecventa a consecintelor si comportamentul problematic revine.

    Retineti! Un comportament este mentinut si intarit de consecintele sale. Daca unvcomportament provocator continua sa apara inseamna ca inca se obtin beneficii de pe urma acestuia si ca comportamentul a fost de fapt intarit/incurajat! Cautati consecintele care il sustin si inlaturati-le sau acordati-le doar in urma efectuarii comportamentelor pozitive.

    PRINICPIUL nr. 4: Comportamentul este in mare parte produsul mediului in care se manifesta. Un copil disciplinat este un produs al unui mediu disciplinat. Un anumit comportament apare intr-un anumit mediu. Exista copii care prezinta probleme de comportament acasa, insa nu si la scoala, si invers.

    Un profesorul a folosit un exemplu imaginar foarte sugestiv. Imaginati-va ca cheltuiti o gramada de bani pe reparatiile de la masina datorita faptului ca drumul este stricat (situatie foarte comuna in Romania de azi!). Cat de bine functioneaza masina nu depinde de cat de mult a stat in reparatii sau cat de mult ati dat pe piese si la mecanici. Aceasta se va strica din nou atata timp cat drumul nu este reparat.

    La fel este cu copiii. Este nevoie sa facem modificari in mediul copilului pentru ca acesta sa functioneze bine! Astfel ca intrebari de genul: „care este problema cu acest copil?” ar trebui sa fie inlocuita cu: „care este problema cu mediul copilului?”. Reparati mediul si veti repara si comportamentul.

    Unii parinti accepta cu greu aceasta explicatie. Ne-am obisnuit atat de mult sa cautam problema in copil incat ne este greu sa credem ca schimbarea mediului copilului ar duce la modificari ale comportamentului acestuia.

    Luther Burbank scrie in cartea sa „Formarea plantelor omenesti” urmatoarele: „daca cultivi o planta pentru a o transforma in ceva mai fin si mai nobil, trebuie sa o iubesti si nu sa o urasti; fi tandru cu ea, nu abuziv; fi ferm, dar niciodata repezit. Le ofer plantelor cel mai bun mediu posibil. La fel este cu un copil, daca doresti ca acesta sa se dezvolte in mod corespunzator. Lasati-i sa asculte muzica, lasati-i sa se uite la imagini, lasati-i sa rada.”

    Retineti! Un comportament provocator apare in mediul care ii permite sa se desfasoare.

     

    AICI gasesti un formular cu ajutorul caruia poti observa ce obtine copilul tau. prin comportamentul pe care il face si sa vezi cum incurajezi tu comportamentul respectiv.

    Te rog lasa-mi un comentariu si spune-mi cu ce problema de comportament te confrunti in relatia cu copilul pentru a incerca sa o rezolvam. Mentioneaza te rog varsta copilului, comportamentul care te deranjeaza si ce faci tu imediat dupa comportamentul respectiv.

    Cu drag,

    Simona


Publicat la 14 ian 2013 in Parinti

P.S. Daca consideri ca articolul este util, da te rog un share
  Twitter   Facebook   Whatsapp