“Copiii nu s-au priceput niciodata sa asculte de parintii lor, insa nu au dat niciodata gres in a-i imita.” James Baldwin

 

Ca si parinti ne straduim sa oferim copiilor haine, hrana, obiecte, confort. In timp ce facem aceste lucruri, omitem adesea, ca tot ceea ce facem lasa o amprenta care va dura toata viata asupra caracterului copiilor nostri. Acestia nu isi vor aminti de ceea ce le-am pus pe masa, ci de tonul si modul in care o faceam. Isi vor aminti daca am fost calmi cand au gresit sau daca am tipat la ei. Vor invata sa fie responsabili daca am permis sa suporte consecintele propriilor fapte sau daca am platit noi pretul in locul lor.  

Ca si parinti ne dorim copii ascultatori, care sa invete bine, sa fie ordonati, sa vorbeasca frumos, sa nu minta. Omitem insa un lucru extrem de important: aceste lucruri se invata! Copiii invata de 

la noi cum sa-si rezolve problemele, cum sa reactioneze in diverse situatii. 

 Ca si parinte, atunci cand nu ne place ceva la copilul nostru este bine sa ne punem intrebarea: ce mai este nevoie sa-l invat pe copilul meu si nu de ce este atat de rau copilul meu? 

 Noi suntem modele pentru copiii nostri. Atunci cand ne displace ceva la copilul nostru, este bine sa fim sinceri si sa aruncam o privire la relatia noastra cu copilul si sa ne intrebam: oare ce am gresit? Si odata ce ne dam seama de greseala sa avem curajul de a face modificarile necesare.

 A fi parinte se invata. La fel cum este nevoie sa invatam pentru a deveni profesori, pompieri sau secretare, la fel invatam care sunt cele mai bune metode de a ne creste copiii.

 Dorinta mea este ca orice parinte care citeste articolele mele sau participa la cursuri organizate pe baza acestora sa invete cum il poate ajuta intr-o maniera non-violenta pe copil comportamentele care se asteapta de la el.

 Nu exista parinti buni sau rai, la fel cum nu exista copii buni sau rai. Parintii au, sau nu au, abilitati parentale. Ceea ce fac parintii poate fi eficient sau nu in cazul cresterii si educarii copiilor. Si, orice parinte poate invata ceea ce este eficient pentru copilul lui si poate schimba ceea ce nu este eficient.

 

6    Cele mai intalnite greseli pe care le fac parintii

 

1.    Buzunarele sparte – copii au acces la resurse fara nici o conditie. Parintii le cumpara copiilor tot ce acestia solicita, incepand de la dulciuri, computere, telefoane mobile, role, biciclete, ultimele haine si incaltaminte de firma, acces la masina familiei sau cea personala, etc. Acest tip de abordare ofera copiilor prea mult si uneori se cheltuie sume mari de bani fara ca sa se ceara copilului sa castige ceea ce isi dorelte. Consecinta pe termen lung este ca acesta invata ca « i se cuvine ceea ce isi doreste » si nu va sti cum sa faca fata situatiilor in care ceea ce isi doreste nu poate fi obtinut. Copiii care nu isi asuma responsabilitatile, care nu merg la timp la orele de clasa, care nu platesc pentru greselile lor, care nu rezista mult timp intr-un loc de munca, sunt rezultatul unei astfel de abordari parentale.

Ce invaţa copilul

Sentimentul ca "mi se cuvine". Recompensele vin indiferent daca ascult sau nu. Este suficient sa le pretind

Lipsa respectului fata de munca, efort, sacrificii si responsabilitate. Deoarece este relativ simplu sa obtina ceea ce isi doreste prin implorare, crize de isterie, copilul deduce ca este neacceptabil a depune eforturi atunci cand situatia o cere.

Copilul incepe sa-i judece pe ceilalţi in funcţie de  resursele materiale ale acestora. Copilul nu invaţa sa aprecieze si sa se bucure de munca bine facuta.      Valoarea devine o chestiune materiala.

 

 

 

2.    Negocierea negocierii – la insistentele copiilor, parintii accepta sa negocieze reguli deja stabilite. De exemplu, daca s-a cazut de acord ca ora de sosire acasa este ora 10 seara, copilul sta mai tarziu, iar parintii in loc sa aplice o consecinta logica pentru incalcarea regulii stabilite, accepta sa renegocieze in de acord cu dorintele copilului. Rezultatul? Copilul invata ca regulile nu sunt reguli, ca intelegerile nu sunt intelegeri si ca este in regula sa iti calci promisiunile pentru a face ceea ce imi convine. Imaginati-va un astfel de copil la varsta adulta cand isi permite sa ajunga cand vrea la intalniri de afaceri, sa promita ca face ceva si nu face sau sa semneze contracte pe care nu le va respecta.

 Ce invata copilul

Limitele nu sunt limite, regulile nu sunt reguli. Daca esti un bun negociator, poti schimba orice regula. Astfel ajung sa negocieze tema sau nota cu profesorii, sa nu respecte regulile de circulatie, deoarece nu sunt educati in acest sens.

Angajamentele si regulile nu sunt importante. Nu este important sa imi respect cuvantul dat, nu este important daca intarziu la o intalnire, nu este important daca nu returnez banii imprumutati. Copilu stie, de asemenea, ca nici parintele nu este capabil sa duca la bun sfarsit ceea ce spune ca face. 

3.    Tipatul/lovitul – tipatul, lovitul si alte masuri abuzive nu sunt eficiente pe termen lung (vezi modulul cu privire la abuz). Copiii invata ca nimeni nu detine controlul. In momentul cand parintele isi pierde controlul, a pierdut batalia, iar copilul stie aceasta. Ceea ce invata copilul este ca, de fapt, parintele are nevoie de ajutor, si nu ca ceea ce a facut este gresit.  Tipatul este de fapt o demonstrare a faptului ca parintele nu mai stie ce sa faca. Modelul urmator exemplifica modul in care parintii ajung la comportamente agresive (fizice sau verbale) fata de copil:

 Ce invata copilul

Mama/tata este la fel ca si mine: fara control. Copilul constinetizeaza ca parintele nu detine controlul, astfel, autoritatea acestuia este stirbita. 

Nimeni nu detine, de fapt, controlul. Parintele este cel care are nevoie de ajutor. Este nevoie sa ascult cand mama este nervoasa ca sa nu se supere, nu pentru ca asa e bine si exista consecinte. 

In plus, copilul va copia acelasi model de comportament si va tipa la fel ca si parintii lui deoarece va considera ca asa se rezolva problemele. 

 

 

4.      Invinovatirea celorlalti pentru comportamentele copilului – se cauta un pretext pentru comportamentele nedizirabile ale copilului. E vina profesorului   ca  copilul a luat o nota proasta („are ceva cu copilul meu”). E vina mea, a parintelui („l-am neglijat cand a fost mic, nu am fost langa el”). Daca spunem ca o regula de la scoala este gresita, incurajez copilul sa nu respecte regula si sa isi      spuna ca nu el este responsabil si ca, in fapt, regula este gresita. 

 Ce invata copilul Nu exista notiunea de corect sau gresit. Comportamentele mele sunt responsabilitatea altcuiva. Altcineva este de vina. Nu este reposabilitatea mea, nu eu am gresit. Ceilalti sunt de vina.

 5.    Parintele martir – Parintele isi asuma responsabilitatea comportamentelor copilului. Parinţilor le este teama sa-si asume riscuri. Incearca sa protejeze excesiv copilul in dorinţa de a-l feri pe acesta de neplaceri. Ce fac de fapt, este ca ii rapesc acestuia oportunitaţile de a invaţa cum sa se descurce singur. Parinţii motiveaza adesea spunand: „il iubesc, nu vreau sa sufere”. Ceea ce omit parinţii este ca dragostea inseamna ceea ce este bine pentru copil, ceea ce il ajuta sa se descurce mai bine si sa se adapteze mai bine la mediul in care traieste. Ceea ce invaţa copiii este ca „eu nu sunt capabil”, „ceva nu e in regula cu mine”. Mama si tata stiu ce e bine.

Oricat de magulitori ar fi pentru un parinte acest fapt, fiţi sinceri si intrebaţi-va: cat timp veţi putea sta in spatele copilului dvs.? Va veţi mai simţi la fel de magulit cand copilul dvs, devenit adult, nu va sti sa isi depuna actele la un anumit oficiu,  nu va sti sa decida ce abonament sa isi faca la telefon, nu va sti cum sa negocieze un contract de casa, sau va fugi la „mama si tata”?

 Ce invata copilul

Copilul invata ca "neajutorarea" ajuta. Cu cat stii mai putin, cu atat ceilalti vor face mai mult sa te ajute. Deci, este util sa nu sti. Astfel, copilul invata sa pretinda lucrurile care si le doreste sau acceptarea din partea celorlalti prin amenintarea cu lucrurile de care se tem parintii.

Copilul devine atat de dependent de altii incat va refuza sa invete si sa experimenteze lucruri noi. Va refuza sa fie independent, sa isi asume riscuri sau sa ia decizii fara sa se consulte cu altcineva.

 

  6. Parintele perfectionist – cere prea mult. Este specific parintilor care pretind prea mult de la copii. De multe ori, acestia doresc ca copiii lor sa realizeze  ceea ce nu au putut realiza ei. Astfel, daca copilul ia o nota de 9 este problema ca de ce nu a luat 10, daca a luat premiul 2 de ce nu a luat premiul 1. Imi amintesc de un parinte care a plecat de la festivitatea de premiere si nu a mai vorbit timp indelungat cu fata lui deoarece aceasta a luat premiul 2. Parintii perfectionisti compara copilul cu un ideal si nu cu potentialul copilului. Adesea compara copilul cu copilului vecinului: „de ce Vlad poate si tu nu”? Copilul invata sa se evalueze global si nu isi cunoaste potentialul real. Copiilor acestor parinti nu li se permite sa aiba propria viata. Sunt nevoiti sa traiasca viata parintilor. Parintii aleg ce liceu, facultate sau meserie va avea copilul, fara sa tina cont daca acesta are aptitudini sau preferinte pentru respectiva meserie. Sunt critici cu greselile copiilor. Niciodata nu sunt satisfacuti. Nimic din ceea ce fac copiii nu este suficient de bine pentru ei. Ce invata copiii? Sa isi ascunda modul in care gandesc si simt, sa se evalueze negativ si sa accepte cu greutate maxima esecurile cu care se confrunta.

Ce invata copilul 

Copilul invata sa se teama de esec si greseala. Insa, inevitabil, va gresi. Astfel incat va inceta sa mai incerce. "De ce sa incerc, daca voi gresi oricum? Daca mama oricum e nemultumita, de ce sa ma mai obosesc?" Copiii crescuti de parinti perfectionisti invata sa fie mereu nemultumiti si sa stea deoparte criticand mai degraba decat sa se implice. Invata sa se evalueze in functie de comportamentul lor si, in general, au o stima de sine scazuta deoarece nu cred in abilitatea lor de a reusi. 

Invata sa isi ascunda trairile si gandurile de teama de a nu fi ranit. Devine extrem de sensibil la critica si remarcile celorlalti. Are impresia ca tot ce spun ceilalti are de a face cu el sau persoana lui. 

 

Activitate. Afla din fisa ACEASTA care sunt greselile pe care le faci cel mai frecvent

 

Activitate. Monitorizati-va saptamana aceasta abilitatile de parinte pe care le folositi cu ajutorul fisei pe care o puteti descarca AICI.

Articolul de azi a avut ca scop constientizarea greselilor pe care le facem ca si parinti. In cateva zile revin cu un articol in care am sa spun ce se poate face in cazul fiecarei greseli discutate mai sus. Pana atunci, descarca fisele atasate mai sus si incearca sa te observi cu sinceritate. Odata recunoscuta o greseala de procedura, este mult mai usor a fi schimbata.

 

Mult SPOR in cea mai frumoasa si durabila meserie, cea de parinte!

 

Cu drag,

Simona


Publicat la 09 dec 2012 in Parinti

P.S. Daca consideri ca articolul este util, da te rog un share
  Twitter   Facebook   Whatsapp